Eminescu. Proza jurnalistica - Monica Spiridon

Scriitorul Eminescu a avut neşansa ca orizonturile receptoare succesive ale posterităţii sale să-i supraliciteze literatura, erijînd-o într-un Discurs fondator. Consecinţa palpabilă a unei asemenea stări de fapt a fost quasi-instituţionalizarea scriitorului drept omonimie generică, de la care pînă astăzi se revendică, în politică, ideologie, morală etc. aproape oricine. Abstras din mediul său amniotic, scrisul eminescian a alimentat opţiuni culturale, ideologice, politice de toate culorile, cînd nu de-a dreptul incompatibile. Graţie unor persistente iluzii retroactive, care au repercutat asupra discursului său standardele valorice şi reperele semantice ale contemporaneităţii, Eminescu a devenit succesiv sau simultan - protocronist şi protolegionar, prototracolog, protomarxist, protoceauşist, proto-etc., precursor de serviciu şi argument legitimant al celor mai eclectice direcţii de gîndire. O asemenea situaţie paradoxală îşi are sursa în grave derapaje de nivel ale interpretării, confundînd ideologicul şi simbolicul sau, mai precis, reducîndu-l pe cel de-al doilea la primul. În condiţiile date, un viraj decis în direcţia re-contextualizării lui Eminescu, pornind de la recuperarea sectoarelor scrisului său - poezia, dramaturgia, jurnalistica, proza - în orizontul integrator al unei opere unice şi mai ales al unor serii literare constituite, devine indispensabil. Monica Spiridon este profesor universitar la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Specializată în semiotică culturală, teorie literară, literatură comparată, discursul intelectual european al secolelor XIX–XX, este autoare a zece volume (publicate între 1982 şi 2002), coordonatoare şi co-autoare a altor patru volume (publicate în perioada 1998–2002). Este autoare a 17 capitole în volume colective publicate în Statele Unite, Marea Britanie, Italia, Germania, Portugalia, Grecia, Canada, Olanda. Membră în Biroul Executiv alInternational Comparative Literature Association (ICLA) din 1997 şi, din august 2000, fondatoare şi preşedintă a ICLA Research Committee on Eastern and South-Eastern Europe, a publicat peste 100 de studii ştiinţifice în reviste academice din ţară şi de peste hotare şi circa 280 de articole în presa culturală românească. Este membră în comitetul editorial al revistei Review of National Literatures and World Report (New Series) New York, SUA, membră în comitetul editorial al revistei Synthesis a Academiei Române şi liaison officer în comitetul editorial al revistei Literary Research / Recherche littéraire (University of Western Ontario, Canada) Din septembrie 2001 este membru fondator al REEC (Le Réseau Européen des Etudes Comparatives) cu sediul la Bruxelles. Este coordonatoare a unor proiecte internaţionale pe termen lung, iniţiate de Comunitatea Europeană, printre care, începînd din 2002, membră în Biroul Ştiinţific al Proiectului ACUME(Cultural Memory in the European Countries) şi responsabilă cu coordonarea sub-proiectului Spaces and Landscapes of Memory.