Mominii si palaria magica - Alex Haridi, Cecilia Davidsson

Cine nu si-ar dori o palarie magica? Daca pui lucruri in ea, acestea se transforma in ceva neasteptat si foarte interesant — adica un nou prilej de joaca pentru momini. Dar povestea indrazneste sa mearga mai departe de o simpla istorisire a unei intamplari amuzante din Valea Mominilor. Cand Momi se ascunde in palarie, se trezeste transformat intr-un animalut caraghios si nu-l mai recunoaste nimeni in afara de Momimama, care rezolva (ca orice mama) problemele aparute. Cu puterea iubirii, desface vraja. Momi a invatat pe pielea lui ca lucrurile neobisnuite si (prea) atractive poate ca nu sunt ceea ce par la prima vedere. Dupa o noapte furtunoasa, Valea Mominilor se trezi scaldata in lumina unei dimineti radioase. O adiere calda si blanda dansa pe dealuri si, de jur imprejur, orizontul era azuriu. La apus se vedea marea, la rasarit raul serpuind printre Muntii Singuratici, iar la miazazi se ridica fum din cosul momicasei, unde Momimama facea cafea pentru micul-dejun. Momi si prietenii lui hoinareau deja pe-afara. Plecasera sa cerceteze valea, caci nu se stie niciodata ce poti gasi dupa o furtuna strasnica. Smiorc cauta lucruri care sclipeau si luceau, iar Domnita Fandosica dintr-acelea care sa o faca si mai frumoasa. Unchiasul Puftabac nu cauta ceva anume, caci nu ii trebuiau alte lucruri decat iubita lui muzicuta. Momi cauta pe plaja. Nu stia ce voia sa gaseasca. Stia doar ca isi dorea sa fie ceva deosebit. Abia cand zari o palarie inalta, Momi pricepu ca exact asa ceva cauta! — Ce frumoasa e! zise el. Sigur o vrea tata! — Stai! zise Puftabac, atingand cu grija palaria. Nu pare o palarie obisnuita. Eu zic s-o lasam aici. Dar nimeni nu-l asculta pe Puftabac. (Traducere de Andreea Caleman)